Cum să îți alegi vaca de lapte după uger
Ramona Dascălu – Agrointeligența
Ugerul reprezintă unul dintre cele mai importante organe ale vacii, care ne poate da indicii despre cât de productivă este bovina respectivă, dar și dacă se pretează sau nu mulsului mecanic. Ugerul poate căpăta diferite trăsături în funcție de vârsta vacii, de stadiul lactației, de starea fiziologică a animalului, adică fie lactație fie repaus mamar, și nu în ultimul rând în funcție de faza de muls.
Ugerul de vacă este format din patru sferturi, fiecare dintre aceste sferturi reprezentând o unitate morfologică și funcțională independentă. Acesta mai poate fi împărțit în două jumătăți, anterioară și posterioară sau stângă și dreaptă.
Cân ne putem da seama de productivitatea vacii după uger
Ne putem da seama după uger dacă o vacă este productivă sau nu abia după prima lactație, în primele trei luni de la fătare, înainte și după muls.
La ce trebuie să fim atenți atunci când analizăm ugerul unei vaci
În primul și în primul rând, trebuie să fim atenți la mărimea ugerului. Este de la sine înțeles că cu cât ugerul este mai mare cu atât vaca este mai productivă, dă o cantitate mai mare de lapte. Trebuie menționat însă că mărimea ugerului diferă în funcție de lactație, de stadiul lactației, de momentul mulsului, de stadiul repausului mamar și de nivelul condiționării pentru fătare. Volumul ugerului crește de la prima lactație până la lactația maximă. În raport cu stadiul lactației, ugerul crește de regulă până în luna a doua de lactație, paralel cu creșterea producției de lapte.
Și modul de prindere a ugerului este foarte important. Acest mod de prindere este dat de amplasarea uterului în regiunea inghinală. Cel mai bine ne putem da seama de modul cum este prins ugerul dacă îl analizăm din profil și dinapoi. În funcție de modul de prindere, se disting trei feluri de uger:
- ugerul bine prins – se extinde mult anterior, se evidențiază ușor înapoia feselor și coboară până la nivelul jaretului (articulație a membrului posterior);
- ugerul crural – este amplasat prea înapoi, depășind mult profilul feselor. Este defectuos întrucât în general are volum redus și totodată jenează animalul în timpul mersului;
- ugerul atârnând – când depășește nivelul jaretului, ca urmare a slăbirii ligamentelor de susținere a ugerului. Constituie un defect grav, mai ales la vacile tinere, indicând o constituție slabă. De asemenea, acest tip de uger jenează animalul în timpul mersului, fiind astel expus traumatismelor, constituie un factor de risc pentru mastită și nu se pretează la mulsul mecanic întrucât aplicarea paharelor de muls este dificilă.
O altă caracteristică în funcție de care ne putem da seama atât de producția de lapte, cât și dacă vaca este potrivită sau nu pentru mulsul mecanic, este forma ugerului. După formă, există mai multe tipuri de uger:
- ugerul pătrat – prezintă sferturile bine dezvoltate, de aceeași mărime, bine conturate, cu mameloanele distanțate. Marginea anterioară și posterioară a ugerului formează cu linia inferioară a acestuia un unghi de aproape 90 de grade. Este cea mai căutată formă de uger;
- ugerul globulos – sferturile sunt mari, rotunjite, mai puțin distincte, cu mameloanele mai apropiate. Se întâlnește cel mai frecvent la rasele mixte ameliorate. Nu este nici cel mai căutat, dar nici defectuos;
- ugerul conic, ugerul etajat și ugerul divizat – sunt defectuoase din punct de vedere al formei.
De asemenea, trebuie să luăm în considerare și extinderea ugerului. În partea din spate trebuie să înceapă cât mai de sus, cam de la o lățime de palmă de sub pubis. Partea din spate a ugerului trebuie să fie cât se poate de lată și se preșungește ca un arc, formând fundul ugerului, care trebuie să fie cu 5 cm deasupra jaretului. Este indicat ca distanța de la sol să fie de cel puțin 50 cm pentru a nu exista probleme la muls. În partea anterioară, ugerul trebuie să înceapă cu puțin în spatele ombilicului.
Sursa: Gheorghe Vaida – ”Tehnologii moderne privind creșterea taurinelor, evaluarea și valorificarea producției de lapte conform normelor din Uniunea Europeană” (2010)
