Un fermier din Ucraina își sacrifică animalele pentru ca familia lui și întreg satul să aibă ce mânca
Mircea Olteanu – Agrointeligența
Un fermier din Ucraina a început să își sacrifice din animale pentru a asigura hrana familiei sale și a oamenilor din sat. Crescătorul se teme să își părăsească exploatația aflată într-o zonă ocupată de armata rusă.
Militarii ruși și-au făcut o bază în fermă
Ferma lui Andrii Pastușenko se află la 20 de km distanță de orașul Herson, preluat de armata rusă de peste o săptămână. Tânărul fermier în vârstă de 39 de ani spune că deja militarii ruși au înființat o bază în incinta fermei de lactate din Ucraina, rechiziționând un birou de fermă, două mașini și provizii de alimente.
„Soldații ruși au sosit ieri la ferma mea. Zece dintre ei sunt aici ziua, dar mai mulți ajung noaptea. Mi-au luat două mașini de la paznicii mei și ceva mâncare. Ei rămân politicoși, dar nu spun prea multe. Armata ucraineană știe că sunt aici”, a explicat fermierul, citat de Dairyglobal.net.
Cerealele sunt transformate în terci, laptele în lactate
Pastușenko spune că se simte captiv în ferma sa de lângă Herson și își sacrifică propriile vaci, astfel încât familia sa, personalul său și sătenii din localitate să aibă ceva de mâncare. De asemenea, își transformă provizia de cereale în terci și laptele de vacă în alte produse lactate ca hrană suplimentară.
Ferma cuprinde 1.500 de hectare de teren arabil, inclusiv 500 de hectare de teren irigat. Ferma găzduiește 350 de vaci Holstein Friesian și 400 de viței.
În prezent, la fermă se află Andrii Pastușenko cu fiul său de 15 ani și angajații exploatație. Soția fermierului și al doilea lor copil au fugit în orașul lor natal, Jitomir, în nord-vestul țării. În cazul în care ar pleca, Pastușenko este convins că rușii și sătenii i-ar sacrifica toate animalele pentru a obține mâncare.
„Înainte de începerea războiului, vacile noastre dădeau peste 10 tone de lapte pe zi, sau 31,5 litri pe vaca pe zi. Acum a trebuit să le reducem hrana deoarece se epuizează. Hrănim vacile doar cu siloz de porumb și lucernă, iar laptele produs a scăzut la aproximativ 6 tone pe zi”, explică fermierul.
În timpul iernii animalele sunt ținute în adăpost, dar din aprilie până în noiembrie stau în aer liber. Pentru a hrăni animalele, Pastușenko cultivă porumb, secară și orz pentru siloz, lucernă pentru fân, și mai trebuie să cumpere făină de rapiță, făină de soia, făină de floarea soarelui, cereale uzate, uree, zahăr și minerale pentru a completa rația.
Cu toate acestea, stocurile sale de furaje sunt pe cale să se epuizeze, iar Pastușenko este îngrijorat de faptul că personalul nu va putea merge pe câmp pentru pregăti recoltele din acest an.
„Avem vreo 70 de muncitori. În acest moment toată lumea rămâne la fermă și continuă să lucreze. Vacile sunt mulse de două ori pe zi și continuăm să plătim salariile muncitorilor noștri. Înainte de război, laptele nostru era vândut procesatorului francez de lactate Lactalis, din Nikolaiv și primeam 45 de eurocenți pe litru”, afirmă fermierul.
Pastușenko a adăugat să spună că, în primele 5 zile de război, un camion din Herson a luat 4 tone de lapte de la fermă și l-a livrat la toate spitalele orașului, iar ce a mai rămas a fost distribuit oamenilor din zonă.
„Din 28 februarie, Hersonul a fost ocupat de ruși și înconjurat, prin urmare nu este permisă intrarea sau ieșirea mașinilor. În primele 10 zile am dat lapte în valoare de 50.000 de euro. Acum ne producem propriul unt și smântână și facem terci din orz. Avem nevoie de mâncare pentru că este imposibil să ieșim să cumpărăm. Acum avem pe cineva în fiecare sat care vine la fermă și ia lapte și mâncare, apoi distribuie, cu ajutorul bisericilor”, afirmă el.
Pastușenko crede că soldații ruși vor rămâne la ferma lui destul de mult timp, dar în același timă se gândește și la lucrările pe care le are de făcut în câmp. „Avem propriul nostru furaj până la recoltare, dar nu știm dacă vom avea o recoltă. Va trebui să recoltăm silozul în iunie pentru ca vacile să aibă ce mănânca iarna viitoare”, a adăugat fermierul.
„Înainte de război toate zonele au fost fertilizate cu azot și au fost arate aproximativ 50 de hectare de lucernă. Am reușit să arăm 90 de hectare de orz de primăvară în timpul războiului. Mai avem doar 1 lună de motorină și știm că rușii caută motorină. Semințele de porumb și floarea-soarelui au fost plătite în toamnă ar fi trebuit să fie deja livrate, dar nu au ajuns”, a adăugat el.
„Nu pot pleca. Nu-mi pot lua fiul să plec departe. Suntem prinși aici. Dacă plec, oamenii flămânzi vor fura și vor sacrifica vacile și alte animale. Facem asta deja, dar doar 1 vacă la două zile pentru că avem nevoie de carne pentru angajații mei și pentru noi ceilalți”, a spus el.
În viitor, Pastușenko spune că dacă rușii rămân în regiunea sa și creează o republică populară precum Donețk sau Lugansk, el va pleca.
„Îmi voi părăsi casa și voi pleca. Nu voi trăi și nu voi lucra niciodată sub ocupanți”, afirmă el.
