Joia Mare: tradiții și obiceiuri la țară și la oraș
Roxana Dobre – Agrointeligența
Joia Mare sau Joia Patimilor este cunoscută mai ales, în cultura populară actuală, ca ziua în care se înroșesc ouăle. Se spune că ouăle înroșite în această zi nu se strică tot anul, iar oamenii din sate cred că aceste ouă sfințite și îngropate la moșie o feresc de piatră.
Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe lângă ouă roșii, românii mai vopsesc ouăle și în galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subțire și așa îl fierb, ca să iasă „cu model”.
Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniță), cu coajă de crin roșu sau cu flori de tei. După fiert, luciul ouălor se dă ștergându-le bine și apoi dând pe ele cu puțină slănină, untură sau o cârpă îmbibată în ulei vegetal.
Ce simbolizează culoarea ouălor de Paști
Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru simbolizează chinul și durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, dacă vrem să vorbim despre arta populară în privința ornării ouălor de Paște, trebuie să ne referim la încondeiatul ouălor. Ouăle închistrite sau încondeiate sunt simbolul Mântuitorului, care a ieșit din mormânt și a înviat, precum puiul din găoace. În Bucovina (și nu numai) ele se numesc și „ouă muncite”, dedicând strădania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.
În cultura populară actuală, ouăle împistrite sunt obiecte de artă. Este o adevărată industrie a încondeierii ouălor, care constituie mândria Paștelui bucovinean. Ouăle vopsite sunt vândute și peste hotare (mai ales cele din Bucovina), fiind deosebit de apreciate și de străini.
Însă tradiția general ținută de români este înroșirea ouălor, o îndeletnicire a fiecărei gospodine pentru Joia Mare.
Alte obiceiuri ale creștinilor în Joia Mare
În Joia Mare se prăznuiește spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taina, rugăciunea din gradina Ghetsimani și vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile creștinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.
Prin sudul țării, fetele fac câte 12 noduri unei ațe, punându-și la fiecare câte o dorință și dezlegându-le când dorința s-a împlinit. Acesta ață și-o pun sub pernă seara, crezând că-și vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casă (copii) de către femeile mai în vârstă.
În Vestul țării, o familie care prepară pâinea pentru Paști, pentru biserică, o aduce acum cu vase noi, cu lumânări și vin, pentru a rămâne până la Paști.
Din Joia Mare până în ziua de Paști se zice că nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.
Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți. Acum se face ultima pomenire a morților din Postul Mare.
În Oltenia și acum se fac în zori, în curți și / sau la morminte focuri pentru morți din boz sau nuiele; se spune ca ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepădat de Hristos.
